MARTIN LUTHER, „SOLA FIDE” (NUMAI PRIN CREDINȚĂ)

Ciprian I. Bârsan

Cea mai semnificativă contribuție pentru înțelegerea clasică evanghelică a credinței este, fără îndoială, făcută de Martin Luther. Doctrina justificării numai prin credință a lui Luther a ajutat la definirea credinței, aceasta devenind piatra din capul unghiului pentru teologia și spiritualitatea lui. Punctul de plecare de bază este „căderea” (Gen.1-3), care este mai întâi de toate o cădere de la credință. Credința este relația corectă cu Dumnezeu (Gen.15,6). Noțiunea despre credință a lui Luther cuprinde trei componente:

– Credința este mai degrabă personală, decât pur istorică.

– Credința presupune încredere în promisiunile lui Dumnezeu.

– Credința îl unește pe credincios cu Cristos

Actul de indreptatire se numeste si ”mantuirea prin credinta.” Luther considera ca mantuirea este numai un act juridic: noi suntem declarati drepti, nu suntem si facuti drepti. Adica, noi ramanem pacatosi dar, prin repetate acte de credinta, suntem in continuare ”indreptatiti”.

Actul prin care Dumnezeu ne-a procurat mantuirea este…

Vezi articolul original 134 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.